Pe 9 iulie, acum doar câteva săptămâni în urmă, am trimis, așa cum am făcut în ultimii 10 ani, o nouă scrisoare deschisă prim-ministrului României, scrisoare în care făceam un nou apel, al nu mai știm câtelea, în ceea ce privește nevoia urgentă de finanțare a căii ferate.
Dezastrul despre care noi, sindicaliștii ceferiști, vorbim de atâția și atâția ani capătă forme din cele mai grotești. Mai jos, doar unele dintre acestea. Știrile naționale încep și se termină în aproape fiecare zi cu situații incredibile care au legătură cu transportul feroviar, fie că este vară caniculară sau iarnă geroasă. Din păcate, nici până astăzi nu există nici un fel de certitudine că lucrurile vor intra pe făgașul lor normal. Puterea se schimbă, problemele căii ferate rămân aceleași și se agravează. Aceasta este realitatea.
Sistemul feroviar și-a atins astăzi limita subfinanțării, a nepăsării și a interesului de grup din ultimii 30 de ani.
Restul este eternă campanie electorală românească! Din păcate!
